RUPTURA DE LIGAMENT ÎNCRUCIȘAT
CE ESTE RUPTURA DE LIGAMENT ÎNCRUCIȘAT ?
Genunchiul este o articulație sinovială întărită de mai multe ligamente, capsula articulară, dar și de tendoanele mușchilor din vecinătatea lui.
Ligamentele ce se regăsesc la nivelul genunchiului sunt:
- ligamentele colaterale – medial (LCM) și lateral (LCL),
- ligamentele încrucișate – anterior (LIA) și posterior (LIP).
Ligamentele colaterale, după cum le spune și numele se situează de o parte și de alta articulației genunchiului, în vreme ce ligamentele încrucișate sunt situate în interiorul său.
Mai precis, ligamentul încrucișat anterior pornește de la nivelul condilului lateral al femurului și se inseră anteror pe platoul tibial.
Ligamentul încrucișat posterior se situează în spatele celui anterior și pornește de la nivelul condilului medial, având inserția la nivelul platoului tibial, în vecinătatea condilului lateral.
Așadar, rolul ligamentului încrucișat anterior este de a preveni deplasarea anterioară a tibiei față de femur.
Leziunile acestor ligamente pot fi degenerative, legate de uzura și suprasolicitarea lor sau pot fi acute, cum sunt traumatismele.
Ruptura ligamentului încrucișat anterior este o leziune acută și apare cel mai des printr-un efort brusc de torsiune, mai exact prin rotația internă a tibiei față de femur.
De asemenea, rupturile de ligament încrucișat anterior se asociază des și cu leziuni ale meniscurilor, fiind întâlnite în special la fotbaliști și schiori.
Majoritatea traumatismelor de genunchi sunt de natură sportivă, atât la nivel de performanță, cât și recreațional.
Mecanismul cel mai frecvent de producere a traumatismelor este non-contact (70%), cu genunchiul în hiperextensie (întindere forțată) și mișcări de pivotare bruscă.
Schimbările rapide de direcție, pivotarea excesivă și decelerarea bruscă sunt factori care cauzează lezarea ligamentului încrucișat anterior.
Sporturile care predispun la ruperea LIA sunt:
- schi,
- fotbal,
- tenis,
- baschet
- luptele de contact
CUM SE MANIFESTĂ RUPTURA DE LIGAMENT ÎNCRUCIȘAT?
– durere și impotență funcțională a genunchiului (imposibilitatea de a mișca genunchiul se asociază deseori cu hemartroză, mai exact cu prezența de sânge în articulație);
– durerea cedează mult după dispariția hemartrozei;
– instabilitatea genunchiului – pacienții simt că “le fuge genunchiul”;
– senzație de pocnitură;
– mobilitate scăzută;
– edem (umflarea genunchiului);
– hipotrofia musculaturii coapsei.
Cum se pune diagnosticul de ruptură de ligament încrucișat?
Pentru a pune un diagnostic exact, specialistul efectuează o anamneză (adresează pacientului întrebări cu privire la felul în care s-a produs traumatismul, dar și întrebări referitoare la istoricul său medical).
Ulterior anamnezei, urmează efectuarea unui examen fizic ce presupune:
- inspecția genunchiului,
- palparea genunchiului
- efectuarea unor teste specifice care pot să reproducă sau nu durerea.
Testele urmăresc:
- gradul de mobilitate al articulației,
- forța și nivelul de durere resimțit de pacient.
În final, doar un investigația RMN poate confirma diagnosticul.
CUM SE TRATEAZĂ RUPTURA DE LIGAMENT îNCRUCIȘAT?
În funcție de stilul de viață al pacientului, vârstă și patologiile pe care le mai asociază, specialistul, împreună cu pacientul decid cea mai optimă cale de abordare.
Există situații în care intervenția chirurgicală poate fi urmată de recuperare medicală (kinetoterapie / fizioterapie) și aceasta este cea mai potrivită pentru pacient.
Sau există situații în care se abordează doar recuperarea medicală, respectiv tratamentul conservator format doar din fizio-kinetoterapie.
Această decizie poate să fie influențată de:
- simptomatologia resimțită de pacient (durere foarte mare, instabilitate crescută),
- gravitatea rupturii,
- nivelul de activitate fizică susținută (persoană sedentară, care efectuează activitate fizică în mod regulat sau sportiv de performanță),
- vârsta pacientului,
- de nivelul de independență pe care îl are în desfășurarea activităților zilnice (capacitatea de muncă, îngrijirea personală, îngrijirea locuinței, deplasarea, etc.).
Tratamentul chirurgical pentru ruptura de ligament încrucișat
Tratamentul chirurgical presupune reconstrucția ligamentului încrucișat anterior.
Ea se poate realiza cu
- autogrefă,
- alogrefă
- grefă sintetică.
Autogrefa presupune prelevarea unei mici porțiuni din tendoanele mușchilor gracilis, semitendinos, patelar sau cvadriceps.
Alogrefa reprezintă prelevarea unei porțiuni a unui tendon de la un cadavru.
Ggrefa sintetică presupune ligamente fabricate sintetice.
Grefa potrivită pentru pacient o stabilește medicul chirurg împreună cu ortopedul și cu echipa ce realizează operația.
Operația se realizează artroscopic, mai exact se fac incizii mici și prin intermediul unor instrumente ce au atașată o cameră se realizează intervenția cu minime cicatrici postoperatorii.
Recuperarea medicală pentru ruptura de ligament încrucișat
Recuperare medicală pentru ruptura de ligament încrucișat poate avea două abordări
1. Recuprare medicală preoperatorie = înainte de intervenția chirurgicală(contribuie la o recuperare mai rapidă, după intervenția chirurgicală și prin urmare, contribuie la revenirea cât mai rapidă a pacientului la activitățile de înaintea traumatismului).
2. Recuperare medicală postoperatorie = după intervenția chirurgicală
Obiectivele recuperării după intervenția de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior:
- câștigarea mobilității complete a genunchiului;
- întărirea musculaturii coapsei – în special a cvadricepsului;
- câștigarea echilibrului și stabilității (încrederea de a păși normal cu membrul operat).
Principiile tratamentului de recuperare după ruptura de ligament încrucișat și reconstrucția ligamentului încrucișat:
- sprijin imediat pe membrul inferior operat;
- mobilizare precoce insistând inițial pe recuperarea extensiei genunchiului;
- mers cu cârje axilare și orteză în primele 2 săptămâni;
- reluarea activității sportive după 2 luni;
- reluarea antrenamentelor specifice sportului efectuat din luna a 4-a a recuperării;
- participarea la competițiile sportive din luna a 5-a a recuperării.
Cât timp durează recuperarea medicală pentru ruptura de ligament încrucișat?
Răspunsul corect este ”depinde”.
Depinde de
- vârsta pacientului,
- nivelul general de activitate pe care îl are,
- dacă operația a decurs normal sau au apărut complicații,
- dacă pacientul a efectuat sau nu un program de kinetoterapie înainte de a efectua operația.
În general, în primele 2 săptămâni obiecitvele principale pe care se bazează recuperarea după reconstrucția ligamentului încrucișat anterior sunt
- stimularea musculaturii coapsei (a cvadricepsului mai exact),
- prevenirea aderențelor, adică prevenirea formării de țesut în exces la locul intervenției, care poate avea un impact negativ asupra recuperării mobilității genunchiului.
Mijloacele prin care se obțin aceste obiective sunt:
- terapia manuală,
- crioterapia (în caz de inflamație),
- fizioterapia,
- medicația prescrisă de medic (antiinflamatoare nesteroidiene, suplimente alimentare),
- exerciții de izometrie a musculaturii coapsei,
- mobilizări ale genunuchiului, ale rotulei.
Toate acestea sunt necesare pentru a preveni sau pentru a combate flexumul genunchiului, adică atitudinea în flexie a genunchiului cu imposibilitatea efectuării extensiei.
Între 2 săptămâni și 3 luni, planul de recuperare se bazează pe:
- întărirea musculaturii,
- echilibrarea musculaturii
- stimularea propriocepției
- antrenarea stabilității genunchiului.
De asemenea, tot în această fereastră de timp este necesară reintroducerea pacientului în activitatea sa socio-profesională.
În acest sens, planul de tratament se va concentra mai mult pe gimnastica medicală, cu introducerea unor exerciții mai complexe.
În general, după o lună de tratament se introduc exerciții care antrenează stabilitatea genunchiului.
Odată trecute 3 luni de recuperare, în care nu au apărut complicații, pacientul este pregătit să reia activitatea sportivă anterioară accidentării.
Totuși, pentru a minimiza cât mai puțin riscul unei reaccidentări, înainte de a relua activitatea sportivă, pacientul trebuie să:
- nu mai prezinte hidartroză (acumulare de lichid la nivelul geunchiului),
- nu mai prezinte durere la nivelul operației în mersul obișnuit,
- să efectueze extensia și flexia completă a genunchiului,
- să aibă un echilibru muscular între musculatura coapsei anterioare (cvadriceps) și cea a coapsei posterioare (ischigambieri).
Programul de recuperare în această perioadă conține exerciții complexe, ce antrenează lanțuri musculare mari.
De asemenea, exercițiile indicate sunt cele ce stimulează reacțiile de echilibru și propriocepția alături de antrenamentul la efort și antrenamentul specific sportului, respectiv activității fizice desfășurate de pacient anterior accidentării.
COMPLICAȚII CE POT SĂ APARĂ PE PARCURSUL RECUPERĂRII PENTRU RUPTURA DE LIGAMENT ÎNCRUCIȘAT:
- edem (umflarea genunchiului);
- tromboflebită;
- hematom;
- hidartroză;
- cicatrizare întârziată;
- ruptură de tendon rotulian (rar);
- tendinită rotuliană;
- fracturi de rotulă (rar);
- ruptura grefei;
- redoare;
- evoluție spre artroză;
- contracturi, dureri musculare tardive;
- dureri anterioare la ghemuire;
- instabilitate;
- scăderea performanțelor sportive.
Este totuși foarte important de menționat faptul că dacă indicațiile echipei de recuperare sunt respectate și dacă pacientul prezintă cât mai puține comorbidități, toate aceste complicații enumerate și raportate în literatura de specialitate au șanse minime să apară.
CE SĂ FACI DUPĂ CE TE-AI RECUPERAT DUPĂ RUPARURA DE LIGAMENT ÎNCRUCIȘAT?
Odată încheiat programul de recuperare, activitatea fizică regulată este necesar să fie menținută.
Scopul menținerii activității fizice este pentru a preveni reaccidentările, durerile, redorile articulare sau alte procese degenerative ce pot să apară mai repede (precum artroza).
Riscul persoanelor care au suferit o accidentare, să dezvolte artroza genunchiului la vârste de 30-40 de ani, s-a dovedit a fi mai mare comparativ cu cei clinic sănătoși.
Așadar, pentru a scădea cât mai mult acest risc, răspunsul corect la întrebarea “ce facem în continuare?” este: ne mișcăm regulat.
Acest lucru presupune efectuarea unui sport precum electric fitness, înnotul, ciclismul, aerobicul, pilates, yoga, etc.
Suntem făcuți să ne mișcăm, iar kinetoterapia tocmai acest lucru înseamnă: terapie prin mișcare.
Activitatea fizică nu aduce beneficii doar la nivelul articulației genunchiului asupra căreia s-a intervenit, ci și asupra sistemului cardio-vascular dezvoltând o rezistență la efort mai mare.
Asta ne va permite să ne desfășurăm activitățile zilnice cu minim de efort.
De asemenea, prin sport stimulăm secreția de enforfine ce ne scad sensibilitatea la durere și ne creează o stare de bine atât fizică, dar și psihică.
În cadrul clinicii CHIROMEDICA Health & Wellness Center puteţi găsi specialişti care să vă îndrume şi să vă ofere suport în problemele cu care vă confruntați. Echipa CHIROMEDICA Health & Wellness Center este formată din specialiști, cu o vastă experienţă, iar scopul nostru este de a readuce zâmbetul pe buzele tuturor pacienţilor noştri, ajutandu-i să își revină cât mai repede la activităţile zilnice.
Vă aşteptăm cu mult drag la CHIROMEDICA Health & Wellness Center !
