Ce este fizioterapia?
Ce este fizioterapia?
Generalități:
Fizioterapia reprezintă aplicarea factorilor fizici naturali și/sau artificiali asupra organismului în scop terapeutic, profilactic și de recuperare.
Aplicarea de factori fizici naturali este cunoscută și sub numele de balneoterapie. Ea utilizează factorii naturali terapeutici, precum apele minerale/termale, peloizii (nămolurile), gazele terapeutice (mofete, solfatare), climatul, salinele cu calităţi curative cercetate şi recunoscute, bazate pe efectele chimice, mecanice şi termice asupra organismului, care se întâlnesc în staţiunile balneoclimaterice.
Aplicarea de factori fizici artificiali reprezintă aplicarea de curent electric și a unor energii derivate – mecanică, magnetică, luminoasă – electroterapie -, de terapii manuale precum masajul și alte terapii complementare de manipulare miofascială cu același scop (IASTM, Richelli, Terapia Trigger Point, Terapia cu ventuze, Kinesiotaping, Foam Rolling, Terapia Flossing).
Relația fizioterapie – kinetoterapie
În domeniul recuperării medicale, dar și a profilaxiei, fizioterapia și kinetoterapia (terapia prin mișcare) sunt strâns legate într-o relație de interdependență.
Cu alte cuvinte, nu prea funcționează una fără cealaltă.
Fizioterapia își aduce un mare aport în ceea ce înseamnă:
- detensionarea fizică și psihică a organismului,
- creșterea proceselor enzimatice la nivel celular (adică refacerea celulară este mult mai rapidă și atunci refeacerea organismului este accelerată),
- stimularea capacității de apărare a organismului,
- stimularea mecanismelor de termoreglare și adaptare a organismului la solicitările la care acesta este supus,
- accelerarea metabolismului cu distrugerea compușilor toxici și eliminarea mai rapidă a acestora din organism.
Cu alte cuvinte, fizioterapia antrenează modificări multiple la nivel celular asupra tuturor sistemelor (locomotor, endocrin, nervos, cardio-respirator, renal, digestiv, limfatic, circulator) pentru a stimula capacitatea de refacere a organismului.
Kinetoterapia vine în completarea fizioterapiei pentru a consolida, completa și a întării aceste procese refacere.
Abia după ce reușim, prin fizioterapie, să detensionăm și să relaxăm un grup muscular și să creem mobilitate între straturile țesuturilor moi de sub piele, putem interveni cu exercițiul fizic pentru a crește mobilitatea și pentru a realiza un echilibru muscular.
Mai concret, făcând o paralelă la un exemplu metaforic, fizioterapia reprezintă scânteia, iar kinetoterapia reprezintă combustibilul de care e nevoie pentru a aprinde și a menține focul, adică pentru a putea efectua activitățile obișnuite în lipsa durerilor atât în prezent, cât și pe termen lung.
Factorii fizici naturali:
Romania se află printre tările europene cu un remarcabil potenţial balnear şi de sănătate. Aici se află circa 1/3 din apele minerale şi termale din Europa. În cele 6 județe ale Regiunii de Dezvoltare Centru (Covasna, Tușnad, Borsec, Sovata, Ocna Sibiului și Bazna) sunt peste 300 de “băi”, 70% din acestea fiind în județul Covasna, Harghita și Mureș.
O cură balneară poate cuprinde aplicarea tuturor factorilor fizici naturali. Aceasta poate fi prescrisă numai de medicul de medicină fizică, balneolog și doar după efectuarea anumitor examinări de laborator. Cura balneară durează 14-21 de zile, primele zile fiind cele mai solicitante pentru organism deoarece are loc adaptarea acestuia la condițiile climatului stațiunii.
Indicațiile curei balneare:
- Afecțiuni ale aparatului locomotor
- Afecțiuni neurologice
- Afecțiuni ce determină tuluburări circulatorii
- Afecțiuni dermatologice
- Afecțiuni digestive
- Afecțiuni renale
- · Afecțiuni endocrine, metabolice (diabet zaharat, hipotiroidism, obezitate)
Contraindicaţiile curei balneare:
- Boli reumatologice în stadiul acut
- Afecţiuni dermatologice- acute
- Boli infecţioase, stări febrile
- Purtătorii de germeni şi paraziţi
- Graviditatea- in primele luni
- Neoplaziile
- Bolile de sange în faze acute
- Stări hemoragipare
- Bolile psihice decompensate, epilepsia
- Bolile acute sau cronice în stadiu acut cu insuficiențe de organ
- Alcoolismul, narcomania.
La 8-12 zile de la începerea curei balneare pacienții pot manifesta o „reacție de cură”. Aceasta este normală si reprezintă faze de reglare a homeostaziei organismului. Ea nu necesită întreruperea curei, ci eventual 1 zi – 2 de pauză. Se manifestă prin: somnolenţă, insomine, bizaritate, fatigabilitate, hiperexcitabilitate, cefalee, modificări ale tensiunii arteriale, ale frecvenţei cardiace.
Apele minerale în recuperarea medicală
Apele minerale sunt soluţii complexe de săruri minerale sau gaze nereproductibile în laborator, care iau naştere în scoarţa terestră prin acţiunea de dizolvare a apei subterane asupra rocilor cu care vine în contact.
Compoziţia chimică a apei minerale reflectă întotdeauna structura geologică de la nivelul de circulaţie al apei subterane.
Ele pot să fie de mai multe feluri (clorurate sodice, calcice, magneziene, bicarbonatate, sulfuroase, sulfatate, carbogazoase, iodurate) în funcție de compoziția chimică a lor.
Cura balneară presupune utilizarea terapeutică a apelor minerale la locul lor de proveniență. Așadar, ele se pot administra sub mai multe forme: în cură internă (se beau DOAR la izvor sub prescripția medicului), în cură externă (băi), prin inhalații (în afecțiuni respiratorii), irigații vaginale, spălări intestinale, injecții.
Conform definiţiei date de „Societatea Internaţională de Hidrologie Medicală şi Climatologie “, nămolurile (peloidele) sunt „substanţe formate în condiţii naturale sub influenţa proceselor geologice şi care în stare fin divizată şi în amestec cu apa se folosesc în practica medicală sub formă de băi sau proceduri locale: împachetari, cataplasme sau oncţiuni” .
Tratamentul cu nămol se mai numeşte şi peloidoterapie. La aplicarea peloidelor, la nivelul tegumentulului au loc o serie de procese:
- recepţia senzitivă a calităţilor/proprietăţilor nămolului şi transmiterea lor spre etajele superioare de integrare şi control,
- schimbul de energie şi substanţă cu mediul peloid,
- îndeplinirea comenzilor adaptative: circulatorii (circulaţia periferică de termoreglare), secretorii (sudoraţia), de protecţie (keratinogeneza,
- melanogeneza, formarea filmului hidrolipidic),
- integrarea efectelor cutanate ale aplicaţiei de nămol în fiziologia generală a organismului: termoreglarea, sinteza vitaminei D, optimizarea balanţelor homeostatice: imune, endocrine şi neurovegetative ale organismului.
Ce sunt mofetele în recuperarea medicală?
Mofetele reprezintă emanațiile naturale de bioxid carbon – gaz uscat.
Ele sunt legate de vucanismul din zona Carpaților Răsăriteni, iar mofeta naturală folosită în scop terapeutic la noi în țară este un fenomen unic in lume.
Aplicarea tratamentului cu gaz mofetarian se face colectiv în încăperi special amenajate care au forma unui “circ roman”, cu trepte la diferite niveluri, care permit bolnavilor sa se plaseze în ortostatism la nivelul indicat pentru a cufunda corpului în gaz, de obicei până la brâu.
Efectele sunt produse de acțiunea bioxidului de carbon resorbit prin tegumente, la care se adaugă efectele bioxidului de carbon inhalat ca și efectele aeroionizării crescute.
Patrunderea de CO2 prin piele crește fluxul sanguin cutanat prin vasodilatație arterială periferică, dar și vasodilatație sistemică.
Aceasta din urmă se realizează prin inhalarea unei cantități mici de CO2 din mofetă (2,5-9%), care pătrunzând în torentul circulator se dizolvă în plasma sanguină, ajunge în mușchi crescând fluxul muscular scheletic cu 40% și în creier unde prin stimularea centrilor vasodilatatori bulbari crește fluxul cerebral cu 75%.
Indicația majoră a mofetelor: profilaxia secundară și recuperarea unor boli cardiovasculare.
Speleoterapia (numita microclimatoterapie, subteranoterapie, terapia în mine saline și pesteri, salinoterapie), se practică sporadic din anii 50-60 ai sec. XX, însă rezultatele eficiente de cură au trezit interesul față de saline și pesteri îndeosebi în Europa, unde bolile inflamatorii cronice ale căilor respiratorii și cele alergice sunt în continuă creștere.
În urma cercetarilor a fost constatat efectul cumulativ al complexului de factori de mediu subteran:
- clinic (stimularea secreției bronhilor, eliminarea sputei, reducerea dispneei, rărirea crizelor de astm bronșic),
- efectul antimicrobian și antiinflamator,
- activarea mecanismelor de rezistență antiinfecțioasă și a sistemului imunitar,
- scăderea nivelului de sensibilitate la alergeni.
Factorii fizici artificiali:
Factorii fizici artificiali cuprind: electroterapia si terapiile manuale miofasciale. În ceea ce privește electroterapia, ea poate fi aplicată sub diferite forme ale curentului electri, cât și sub formă de energii derivate (mecanică, magnetică, luminoasă).
Curentul electric și fizioterapia
Curentul electric reprezintă deplasarea sarcinilor electrice (electronilor) de-a lungul unui conductor.
Conductorul electric este corpul prin care poate trece un curent electric. Organismul uman se comportă ca un conductor de grad II.
Cu cât conținutul de apă dintr-un țesut este mai mare, cu atât va conduce mai bine curentul electric respectivul țesut.
Conduc cel mai bine curentul electric:
- sângele,
- limfa,
- lichidul cefalorahidian,
- bila,
- corpul vitros.
Țesutul muscular, organele interne, glandele sudoripare și țesutul subcutanat conduc curentul electric relativ bine.
Țesutul osos, țesutul nervos, țesutul adipos și glandele sebacee sunt rău conducătoare.
Părul și epiderma conduc cel mai slab curentul electric.
Curentul electric reprezintă un excitant care interesează numeroși receptori, provoacă reacții analoage cu ale stimulilor specifici, poate fi modulat în frecvență și intensitate.
Curenții de joasă și medie frecvență acționează îndeosebi asupra țesuturilor excitabile, crescând sau scăzând excitabilitatea acestora, determinând mai ales efecte locale și regionale.
Curenții de înaltă frecvență și formele de energie derivate din transformarea curentului electric induc în organism modificări mai complexe, determinând efecte generale importante atât local, cât și sistemic.
Formele de energie generate prin transformarea curentului electric sunt reprezentate de:
- fototerapie (terapia cu raze infraroșii, cu raze ultraviolete, LASER)
- ultrasonoterapie
- magnetoterapie.
Efectele determinate de electroterapie sunt multiple și depeind de tipul curentului aplicat.
La modul general, prin aplicarea electroterapiei se urmărește scăderea durerii, a tensiunii musculare, îmbunătățirea vascularizației, stimularea metabolismului cellular și a reacțiilor de adaptare a organismului, facilitând vindecarea mai rapidă a structurilor lezate.
De asemenea și indicațiile electroterapiei depind de tipul curentului folosit.
1. Afecțiuni ale aparatului locomotor
a) Reumatologice
- mialgii, neuromialgii cu diferite localizări
- afecțiuni reumatologice abarticulare: tendinite, tenosinovite, bursite, periartrite
- afecțiuni reumatologice degenerative cu diferite localizări
- afecțiuni reumatologice inflamatorii în afara puseului de activitate (artrite cu diferite localizări, poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă)
b) Sechele postraumatice
2. Afecțiuni ale sistemului nervos și vegetativ
- Nevralgii, nevrite: sciatică, cervicobrahială, intercostală, trigeminală, dentară, occipitală, meralgia parestezică.
- Afecțiuni ale organelor de simț: otice (otoscleroze), oculare (conjunctivite, irite, sclerite)
- Sindroame astenonevrotice de suprasolicitare.
Contraindicațiile generale ale electroterapiei cuprind:
- Intoleranța la curent ( poate exista intoleranță pentru un anumit tip de curent)
- Leziunile tegumentare de diferite cauze (aplicarea elctrozilor se face pe tegumente integre/ indemne)
- Sarcina
- Neoplazii primare sau metastaze.
- Materiale de osteosinteză metalică în țesuturi (tije, broșe, endoproteze etc) – există și excepții precum TECAR, undele scurte pulsatile.
- Insuficente organice decompensate (cardiacă, renală, respiratorie, hepatică)
- Purtătorii de pacemaker.
- Hipertensiuni arteriale necontrolate medicamentos (TA>140/90 mmHg)
- Pacienți psihotici
- Pacienți necooperanți
- Pacienți dependenți de diferite substanțe medicamentoase.
Ce este Masajul Medical și fizioterapia
Masajul medical este o metodă terapeutică, cel mai frecvent pasivă, care cuprinde o serie de manipulări aplicate sistematic şi executate manual asupra corpului uman.
Scopul acestora este de a influența sistemul nervos, muscular, circulația generală determinând reacție vasculară, biochimică, de stimulare senzitivă și induce reacții de tip refex în vecinătatea zonei de masat sau la distanță.
Rolul masajului este de a pregăti țesuturile pentru terapie, de a facilita instalarea unui anumit efect terapeutic – relaxare sau încălzire și pregătire pentru exercițiul fizic.
Efectele locale ale masajului sunt consecința acțiunii factorului mecanic asupra tegumentului și componentelor sale.
Astfel, are loc o creștere de sânge la nivelul tegumentului și țesuturilor subiacente cu ameliorarea nutriției tisulare, o mai bună utilizare a oxigenului la nivelul țesuturilor, cu creșterea vitezei de eliminare a toxinelor din sânge.
Totodată, crește elasticitatea tisulară prin acțiunea sa asupra structurilor de colagen și elastice determinând resorbția unor fibroze și miogeloze, a unor aderențe tegumentare.
Practic, „dizolvă” clasicele puncte dureroase. Local, masajul accelerează procesele de resorbție tisulară și de regenerare la nivelul inflamațiilor nespecifice și determină astfel ameliorarea durerii, reducerea contracturilor musculare și a hipertoniilor.
Efectele generale se produc pe baza mecanismului reflex, prin stimularea receptorilor tegumentari, musculari sau cei de la nivelul tendoanelor,oaselor, articulațiilor.
Aceste efecte se elaborează pe bază neuroumorală (prin substanțe eliberate în tegument și în creier care determină relaxare generală musculară și psihică).
Tot la nivel general, reușește sa influențeze pozitiv funcțiile aparatelor cardio-circulator și respirator, să crească metabolismul de bază și să îmbunătățească astfel starea generală a organismului.
Masajul
- reduce oboseala,
- îmbunătățește somnul,
- ameliorează funcțiile organelor interne,
- reduce anxietatea,
- crește buna dispoziție,
- relaxează mecanismele psihologice,
- intervine in controlul endogen al durerii – prin activarea oxitocinei.
Efectele mecanice cuprind:
- creșterea întoarcerii venoase și a drenajului limfatic,
- ruperea aderențelor,
- elesticizarea cicatricilor.
Indicațiile masajului medical cuprind:
- anxietatea,
- stresul,
- insomniile,
- unele forme de depresie,
- tulburări neurovegetative,
- cefalee,
- migrene,
- fecțiuni locomotorii (artralgii, diferite tipuri de artrită, fibromialgia, fasciita plantară, sindrom de tunel carpian, durerea lombară joasă, alte afecțiuni reumatismale),
- afecțiuni neurologice, posttraumatice, algoneurodistrofii, limfedem.
Contraindicațiile masajului
- Zonele cu malignitate,
- celulita infecțioasă,
- limfangita,
- afecțiunile maligne,
- trombii,
- plăcile aterosclerotice,
- infecțiile tegumentare,
- fragilitatea vasculară,
- hemoragii acute,
- zone cu plăgi și arsuri,
- abcese,
- flegmoane,
- stările septice,
- subfebrilitatea,
- febra,
- zone cu inflamații acute – flebite,
- tromboflebite,
- fracturi recente,
- periostita,
- parazitoze tegumentare,
- miocardita,
- endocardita,
- infarctul recent,
- embolii,
- anevrisme aortice cu risc vascular crescut,
- hipertensiune arterială mare,
- leucemii, hemofilia,
- boli pulmonare active – pneumonii, pleurezii, abces pulmonar, tuberculoza pulmonară, sensibilitate tegumentara exagerată.
În cadrul clinicii CHIROMEDICA Health & Wellness Center puteţi găsi specialişti care să vă îndrume şi să vă ofere suport în problemele cu care vă confruntați. Echipa CHIROMEDICA Health & Wellness Center este formată din specialiști, cu o vastă experienţă, iar scopul nostru este de a readuce zâmbetul pe buzele tuturor pacienţilor noştri, ajutandu-i să își revină cât mai repede la activităţile zilnice.
Vă aşteptăm cu mult drag la CHIROMEDICA Health & Wellness Center !
